Anumite secvențe ticluite despre oameni născociți, care au legătură cu realitatea, dar într-un procent destul de mic.

Cripss s-a făcut praf atunci, în iunie. Mamă, ce se mai bălăngănea încercând să urce câteva trepte. Era amuzant modul lui de a se manifesta la beție, râdea cu toți dinții și privea lumea printre gene. Era precum un zombie ridicol de adorabil, în comparație cu Ub, care seamănă cu un moșuleț cultivat care suferă de nebăgare în seamă. Ub se pișă pe toți la propriu și la figurat când e pe tărâmul făgăduinței, în starea de ebrietate sau în momentul fericirii absolute. Ăsta e Dement cu D mare, flegmează lumea în ochi și vorbește repede, dar pe înțelesul tuturor. Voiam să îl împușc în cap odată, dar a devenit înțelegător și glumeț, cu toate că orice poantă a lui se rezumă la sex și femei oloage. E înfiorător de scârbos și câteodată mă gândesc că reprezintă modelul omului mârlan și misogin. Păcat că știe prea multe pentru cei douăzeci și ceva de ani ai lui, din toate culturile și toate religiile inventate vreodată. Dacă mi-aș mai aminti și de Rareș cred că mi s-ar face greață, căci nu știu cum am putut să am o pasiune pentru mârșav, poate din cauza ochilor, dar nici atât. Era la bustul gol și făcea pogo ultima oară când l-am văzut, apoi s-a întors în frig să mai tragă două fumuri din joint, că unde era petrecerea mare nu se permitea. Pe la cinci dimineața se târa spre casă, pe bulevardul gol, împreună cu fra-su, care era mai praf ca el. După ce a borât lângă două gagice, s-a șters cu mâna pe tot botul și a zâmbit mișelește, ca un idiot notoriu ce este.

În realitate, există decența de care nu am pomenit. Dar eu nu descriu aici neapărat realitatea pură.